Pescuitul la scobar iarna

Scobarul iarna

Daca primavara il gasim in "linuri’’ cu spuma pe apa", vara in "fierturi’’ si in suvoaie", in anotimpul rece scobarii stau intre fierturi si suvoaie, fara o anume preferinta pentru adancimea apei. 

Aceste locuri dau cea mai incerta traiectorie a plutei. Aceasta curge cu apa  cativa metri , dupa care apa o arunca de pe traiectorie spre mal, la apa mica, unde pluta se culca.

Lanseta, trebuie sa aiba  4-5 metri, sau mai mult, in functie de vegetatia de pe mal.

Ideala este ca aceasta lanseta sa fie usoara si sa aiba inele cu picior inalt, tinand firul ud departe de varga. Echiparea lansetei se face cu o mulineta mica, rolul ei fiind redus fata de pescuitul altor specii. Scobarul nu ,,fuge ‘’ mai mult de 10 m, dar mulineta trebuie sa fie de calitate si cu frana bine reglata.

Firul, trebuie sa aiba 0,16-0,20 mm, iar forfacul de 0,14-0,16 mm.

Carligul, va fi nr.12-14, albe pentru viermi si 10-12 brune pentru rama.

Pluta, este poate cel mai controversa element. Unii recomanda ,,morcov’’ altii ,,pana’’.

Echilibrarea plutei se face cu alice in montaj geometric 

 

• (a) cu un singur plumb cilindric alunecator 
• (b) sau cu plumb ,,bombeta’’ si alica opritoare in cazul pescuitului cu bologneza 
• (c) In acest caz pluta se prinde in doua puncte, iar firul trebuie sa fie obligatoriu plutitor. 

 

Cand adancimea locului de pescuit este constanta, este bine sa se monteze o alica de 1,5 g  linga paleta carligului, ceea ce face ca momeala sa se plimbe pe fundul apei.

 

Marimea plutei se alege in functie de rau, adancimea si viteza apei. Puterea apei determina alegerea monturii, degeaba vom cauta rezultate cu o pluta de 2g in rauri cu viteza de 5-6km pe ora si adancimi mai mari de 1 m.

 

Fara a avea randamentul din vara, nadirea are importanta ei. Se poate nadi cu 

 

• bucati de mamaliga, 
• cocoloase de paine si 
• bile de lut in care strecuram cativa viermi sau rame (chiar cateva cheaguri de sange) in functie de momeala cu care pescuim.

 

Si in acest caz nadirea se astfel ca nada sa ajunga in locul in care pescuim.

Muscaturile sunt ferme si clare, scobarii de pana la jumatate de kilogram musca ferm, repetat de 2-3 ori scufundand pluta dupa ultima muscatura.

Pescuitul la scobar este unul de urmarire, lansand in amonte, derulam fir pana la capatul vadului, asta insemnand 15-20 m. Din cand in cand stopam firul pentru cateva secunde-putem avea surpriza muscaturii provocate.

Inteparea se face ferm, din antebrat (nu din pumn ca in alte moduri de a pescui), fara amplitudine exagerata , care, in cazul ca pluta se scufunda nu datorita pestelui, poate trimite montura in varful salciilor. In situatia in care pluta este aruncata la apa mica de catre apa, tinem firul intins, facand ca pluta sa stea oblic un timp. Muscatura insemna ori disparitia plutei, ori schimbare unghiului plutei fata de suprafata apei.

Scobarul imbina trasul sacadat cu dese scuturari brutale, asezari pe lat sau chiar pe spate si din cand in cand sare din apa, uneori chiar cand credem ca lupta s-a sfarsit si suntem pe cale sa-l scoatem din apa.

Pe langa strategia de lupta scobarul mai are avantajul de partea sa, gura slaba si carligul mic folosit. Obosit adus la mal, poate fi scos cu minciogul (ideal) sau cu mana, dar niciodata de fir.

Iarna este anotimpul pestilor mari deci si a scobarului. Daca apa ingheata pe 1-2 m de la mal, situatia este ideala. In acest caz, pescuim la buza ghetii, care de obicei este exact pe trasa optima. Aici putem tine pluta pe loc, tragand-o usor langa gheata. Avantajul ghetii este ca ne mascheaza foarte bine. Dezavantajul apare la scosul pestelui.

Sa nu uitam imbracamintea care trebuie sa fie adecvata anotimpului rece.

Referinte si legaturi la pescuitul scobarului iarna:

Iarna la scobar

Aceste sfaturi sa va fie de folos. Fire intinse!