Tehnica Sheffield

Tehnici de pescuit
Share
img

Avand in vedere intrebarile de pe site, constat cu bucurie ca subiectul  "pescuitul prin metoda Sheffield" (match-fishing sau a l'anglaise cum mai este intalnit), a inceput sa pasioneze din ce in ce mai multi pescari. De aceea am sa incerc, ca atat din materialele pe care le-am studiat, cat si cu ajutorul unor  colegi-pescari cu mai multa experienta si mai putin secretosi care posteaza pe alte website-uri, cat si din propria experienta de pana acum, sa fac un pic de lumina in acest domeniu, fara a avea pretentia ca ceea ce voi  prezenta mai departe este litera de lege. Ceea ce voi incerca sa expun mai jos este  baza, esenta metodei. Dincolo de aceasta baza, se poate improviza in functie de stilul fiecaruia si de conditiile concrete din timpul si locul unde se executa pescuitul.
             

Ce este specific metodei "Sheffield"?:
      Posibilitatea de a pescui cu ajutorul plutei (fixate la un singur capat pe linia principala) si a monturilor fine la o distanta apreciabila de mal (incepand de la cca 15 m., ajungand in unele cazuri chiar si pana la 70 m.) si la adancimi care depasesc lungimea lansetei (datorita capacitatii de culisare a plutei), cu posibilitatea scufundarii firului atunci cand conditiile de la fata locului nu permit un pescuit normal ( vant, valuri, curenti).  
      Ansamblul este format din:
      

Lanseta.

Este  compusa din trei bucati,  cu lungimi cuprinse intre 3,60 m – 6 m. cele mai folosite fiind cele in lungime  de 3,90m, 4,20 m sau 4,50m. Aceste lansete au un numar mare de inele cu picior lung ( 14-17 ), cele mai multe inele fiind pe segmentul de varf. Se gasesc si lansete telescopice, cu lungimi de pana la 4,80m dar sunt mai rigide si mai grele decat cele din 3 tronsoane, in schimb sunt mai operative in ceea ce priveste montajul si sunt mai avantajoase la transport.


Mulineta.

Pareri sunt mai multe. O parte sustine ca cea mai buna ar fi una de tip micro cu o capacitate de stocare a firului de cca 100 m fir de maxim- 0.18mm- diametru si cu o viteza de recuperare de minim 6:1. O alta parte sustine ca un tambur mai mare  ar elibera (sau strange) fir mai mult si mai repede chiar la un raport de recuperare mai modest (5:1). Cei mai putini sunt cei care spun ca nu este chiar asa de important ce fel de mulineta este, important este sa o ai. Parerea mea este ca toate partile au dreptate. Depinde ce se are in vedere si in ce mod este practicat pescuitul. Daca pescuiesti cu lanseta in mana este util ca pentru echilibrul ansamblului lanseta-mulineta,  sa se foloseasca o mulineta  de tip micro. Dar daca lanseta este sprijinita pe suporti,  atunci se poate utiliza o mulineta mai mare, dar atentie, viteza de recuperare a mulinetei combinata cu tehnica de scufundare a firului va face in final ca acesta sa poata fi scufundat sub nivelul apei, fara a se pierde apreciabil din distanta.
 Pluta. La acesta tehnica se folosesc plute inalte (20-40 cm, cu 3-25 grame portanta) de tip stick ( creion) sau cu bulb, cel mai des lestate direct pe corp. Pluta se prinde pe fir intr-un singur punct, cu ajutorul unui conector special sau al unei agrafe cu vartej si va culisa pe fir intre doua noduri opritoare. Pluta mai poate fi fixata pe fir si cu ajutorul unor alice de plumb devenind in acest caz pluta fixa (nu va mai culisa ci va ramane blocata in locul ales de noi). Pluta se va lesta in functie de gramajul indicat pe aceasta, astfel, daca pe pluta este inscrisa notatia de 5+3gr, inseamna ca pluta este lestata din constructie cu 5 gr la care se mai adauga pe linie un plumbaj de 2 gr, gramaj care poate fi distribuit etalat sau grupat in functie de adancime, distanta, tipul pestelui) . Atentie, de cele mai multe ori notatia de pe pluta nu corespunde realitatii, asa ca echilibrarea se va face atent, la fata locului si nu uitati sa luati in calcul si greutatea conectorului, vartejului de legatura a liniei cu forfacul etc. Este bine ca mai inainte de folosire, sa verificati plutele intr-un vas inalt pentru a nu avea surprize pe balta. Pluta se regleaza astfel incat ultima culoare sa fie vizibila deasupra apei (la limita imbinarii cu cealalta culoare de sub ea).
               

Lestarea liniei.

      Se folosesc plumbi moi (pentru a nu deteriora firul), fixati direct pe fir, grupat sau etalat, sau plumb culisabil ca lest principal, echilibrarea finala facandu-se cu ajutorul uneia sau a mai multor alice de mici dimensiuni. Plumbajul poate fi dispus grupat, pentru un pescuit la fundul apei (la trena sau tarat), sau etalat(pentru un pescuit intre ape sau deasupra fundului apei) in functie de conditiile concrete de pescuit, vant, valuri, curenti, in functie de pestii pe care-i vizam si distanta la care pescuim.
De regula,  plumbajul se aseaza in mod descrescator, greutatea cea mai mare este sus (spre pluta) si scade spre fundul apei dar se pot utiliza si alice de gramaj egal dispuse grupat sau etalat. Plumbajul se face astfel: avem carligul, distanta de la carlig pana la primul plumb o lasam de cca 15-20 de cm (in functie de lungimea forfacului, acesta poate fi lasat si nelestat). Distanta dintre primul plumb si cel de-al doilea trebuie sa fie mai mare de 15-20 de cm sa zicem 20-25cm, astfel incat carligul sa nu se incalceasca pe dupa cel de-al doilea plumb. Urmatorul plumb se pune la o distanta si mai mare, astfel incat primul plumb de dupa carlig sa nu se incalceasca dupa al treilea si tot asa in functie de nr. de plumbi pe care trebuie sa-i punem si de adancimea apei. O alta metoda este ca un plumb sau un grup de plumbi sa fie plasati pe parcursul distantei dintre pluta/nodul opritor de jos si carlig, iar la o distanta de sa zicem 30 de cm de grupul de plumbi se pune o alica usoara care sa tina carligul jos, carlig care trebuie sa fie la o distanta mai mica pt a nu se innoda. Dupa cum am prezentat mai sus, modul de asezare al plumbilor se face in functie de conditiile de la fata locului (distanta la care pescuim, vant tare, valuri mari) si in functie de tipul pestelui vizat. Plumbi se vor aseza grupat spre fund sau vor stationa chiar pe fund pentru pesti mai mari (platica, caras, crap) iar pentru un pescuit intre ape sau deasupra fundului, plumbii vor fi rasfirati (etalati), astfel incat momeala sa aiba o cadere lina vizandu-se in acest mod si pestii mai tematori sau mai mici, aflati deasupra fundului sau „intre ape”(babusca, rosioara, oblete). Regula de aur a lestarii liniei de sheffield (si nu numai): distanta dintre carlig si prima alica trebuie sa fie mai mica decat distanta dintre prima alica si a doua alica, distanta dintre a doua si a treia va fi mai mare decat intre prima si a doua si tot asa in progresie, altfel carligul se agata iar rezultatul este incurcarea destul de suparatoare a liniei in timpul lansarii.             

Firul.

     Se folosesc fire subtiri, incepand de pe la 0,12 mm pana pe la 0,18 mm (maxim) in functie de distanta de pescuit si de pestii pe care speram sa-i prindem. Firul este de tip sinking (scufundator) si totodata mult mai rigid decat cele obisnuite. Aceste insusiri ne vor ajuta sa scufundam linia si sa o sustragem astfel actiunii vantului si/sau al valurilor (cu ajutorul mulinetei, altfel, singur firul nu se va putea scufunda pe intreaga lui lungime sau chiar de loc) si sa putem intepa eficient pestele, la semnalul plutei (rigiditatea firului va face ca miscarea de intepare sa se transmita rapid la ac, altfel, daca firul s-ar intinde am intepa in gol). Scufundarea liniei se face imediat dupa lansare, asteptand 2-3 sec. cu varful lansetei ridicat si, mulinand rapid introducem varful lansetei in apa cca 15-20 cm.  mulinand in coninuare cativa metri de fir (pana la semn), cu varful lansetei mentinut in apa.. 
     Forfacul poate fi de aceeasi grosime cu a firului principal, dar cel mai bine este  sa fie mai subtire cu 2 sutimi decat principalul (banuiti de ce, nu?).  Lungimea forfacului se alege in functie de mofturile pestelui (si cateodata si ale pescarului),  incepand de la 15-20 cm pana la 60-70 de cm, putand fi si lestat cu o alica mica (sau mai multe) pentru a-l tine pe fund.

Montura propriu zisa, Montura clasica se face astfel:

  1. se scote firul de pe mulineta prin inelele lansetei;
  2. se introduce primul nod culisant pe fir si se strange usor in asa fel incat sa culiseze cat mai greu dar sa nu rupa firul;
  3. se introduce o margica (care va impiedica conectorul plutei sau vartejul agrafei sa treaca peste nod);
  4. se introduce conectorul plutei sau o agrafa cu vartej(cea mai mica marime);
  5. se introduce din nou o margica cu rol de opritor in partea inferioara a liniei;
  6. (nu este obligatoriu) iarasi venim cu un nod culisant (eu pun doua noduri culisante pentru ca impiedica deplasarea plutei pe fir atunci cand lansez precum si la intepare), acesta (acestea) trebuie sa fie strans/fixat bine pe fir deoarece in momentul lansarii, pluta lestata exercita o presiune mare;
  7. se aplica plumbajul fie el grupat sau etalat, culisant sau nu, in asa fel incat distanta dintre nodul opritor de jos (al plutei) si primul plumb sa fie mai mare decat lungimea plutei pentru a evita lovirea si deteriorarea ei  de catre plumbii de echilibrare;
  8. vartej de mica dimensiune, pentru conectarea forfacului la linia principala. Prinderea forfacului de linia principala se poate face si cu ajutorul nodului baril, sau prin montajul „bucla in bucla”;
  9.  forfac cu ac in gama dimensiunilor 10 – 18, in functie de momeala folosita si pestii pe care intentionam sa-i prindem.
     

Adancimea la care vrem sa pescuim se regleaza cu ajutorul primului nod pe care l-am introdus pe fir (cel de sus). Daca apa are adancimea mai mica decat aproximativ lungimea lansetei, pluta se fixeaza la adancimea la care dorim sa pescuim cu ajutorul nodurilor culisante, devenind in acest fel o pluta fixa. Pluta se poate  fixa pe fir si cu ajutorul alicelor de plumb, intre plumbi, fara noduri culisante (indicat atunci cand pluta nu este lestata din fabricatie sau atunci cand vrem sa pescuim fix cu un waggler si vrem sa sporim greutatea acestuia acestuia. In acest caz, la o pluta de 4+2 gr (unde 4 gr se afla pe pluta iar 2 gr trebuiesc adugate) folosim 1 gr de plumb pentru a fixa pluta si 1 gr de plumb pe linie (sau combinatii), astfel pluta va fi mai sensibila, momeala si carligul vor avea  o cadere mai lina, iar muscatura va fi mai vizibila.
Daca adancimea apei depaseste lungimea lansetei, atunci pluta va culisa intre cele doua noduri, pe distanta masurata de noi, astfel incat momeala sa poata fi oferita deasupra fundului, la trena sau intre ape. 

Cum se pescuieste
        Inainte de a ne apuca propriu-zis de pescuit, trebuie sa sondam adancimea apei, pentru a ne da seama de conformatia albiei, de existente unor agataturi pe fundul apei, precum si de distanta de la mal pana la zona unde dorim sa pescuim. Daca la un pescuit clasic cu 3-4-5 lansete, putem pescui la mai multe zeci de metri de mal, in stilul sheffield distanta optima este intre 15-30 m. Dupa ce am ales locul, ne-am instalat, am preparat nada, am pregatit montura, am fixat directia, adancimea si distanta la care pescuim, am reglat frana mulinetei, preparam cativa bulgari de nada pe care-i aruncam la punct fix, in jurul plutei.
        Daca am mai pescuit in acel loc, vom sti cu ce momeala incepem. Ca regula generala, este bine ca in carlig sa se gaseasca aceiasi momeala care se gaseste si in nada, sau combinatii ale acesteia.
        Lanseurile se vor face pe directia zonei nadite, dar mai departe cu 4-5 m. Dupa ce montura a ajuns in apa, se scufunda varful lansetei cca. 15 - 20 cm sub apa, dupa care mulinam rapid de cateva ori.  Acest lucru este important, fiind definitoriu pentru acest stil de pescuit. Mulinarea rapida cu varful lansetei scufundat va intinde si va indrepta „burta firului” care se creaza in momentul lansarii, va aduce pluta deasupra locului nadit si datorita faptului ca firul folosit este scufundator, il va feri pe acesta de actiunea nedorita a vantului sau a curentilor de la suprafata apei. Avand firul intins, intepatura va fi mai prompta iar numarul rateurilor vor fi reduse.
Datorita faptului ca plumbajul principal,  culisant, grupat sau mixt,se va situa la cativa cm. deasupra fundului, iar forfacul impreuna cu acul si momeala vor stationa pe substrat, majoritatea miscarilor plutei care vor semnaliza prezenta unui peste la momeala noastra se vor transmite pe verticala. Pluta se va ridica, in momentul in care pestele pleaca cu momeala. Alte miscari de semnalizare mai pot fi : ridicarea, inclinarea si punerea „pe lat” a plutei, plecarea plutei intr-o directie sau alta, sau chiar scufundarea brusca a acesteia.
Cand trebuie sa intepam, miscarea pe care va trebui sa o facem nu va fi violenta. Va fi rapida incepand de la ridicarea lansetei din apa, pana la un unghi de aprox. 30-45 de grade, dupa care miscarea poate sa continue, mai lin, pana cand ne vom da seama daca avem un peste in carlig sau nu.  De regula, toata miscarea se va opri atunci cand lanseta ajunge la verticala. Daca firul a fost corect intins, atunci cand am scos primii metri de fir din apa, pestele este deja intepat. Ca reguli generale: lanseta se va mentine cu varful in apa cca 15 cm, atat cat este necesar ca firul sa fie scufundat in totalitate iar inteparea pestelui se va face cu o miscare laterala a lansetei, in stanga sau in dreapta, contrara tendintei de formare a „burtii firului”, sprijinindu-ne astfel pe masa apei.
       Nadirea de intretinere se executa pe toata durata partidei de pescuit cu ajutorul prastiei pentru nadit, dar atentie, nadierea se executa cu pluta pe locul de pescuit, cat mai aproape de aceasta, niciodata dupa pluta.
       Trebuie sa aveti rabdare cu pestii pe care i-ati intepat si sa nu va grabiti cu scoaterea lor. Folositi minciogul pentru orice peste care depaseste 200 - 300 gr si incercati sa-l scoateti cat mai departe de mal. In cazul unui peste mai dolofan, slabiti putin frana mulinetei, in special atunci cand acesta se apropie de mal, mai ales in cazul in care ati prins un ten sau un crap.
       In cazul in care pestele ia fir imediat dupa intepare, nu va speriati, dati-i fir sa plece, cautand in acest timp sa va gasiti o pozitie cat mai buna pentru drilul care o sa urmeze. Efectuati o presiune usoara si constanta cu un deget direct pe tambur, pentru a incerca sa obositi pestele si a-l face sa se intoarca. Daca ati reusit sa-l intoarceti, aduceti-l catre mal prin miscari de pompare si mulinare, controland in permanenta tensiunea din fir. Pestele se aduce la mal din lanseta, nu din mulineta. Daca credeti ca frana mulinetei este prea stransa, sau prea slaba puteti sa o reglati, dar nu brusc ci in mod progresiv.
      Aveti grija ca in timpul luptei cu pestele, firul sa nu se incurce pe varful lansetei, pe inele sau pe mulineta, lucru care poate duce la pierderea pestelui. Acest lucru se poate evita tinand firul in permanenta intins si mentinand permanent contactul cu pestele.
Nu stiu cum pot fi postate desene pentru monturi, asa ca pentru cine doreste sa vada monturi specifice acestei metode, am sa indic cateva adrese de website-uri unde se pot documenta:

www.pescari4ever.ro/?q=node/157;

http://www.maver.co.uk/maver_wagglers.htm;
http://sensas-sa.com/conseils/?menu=montage_anglaise;

http://www.trabucco.it/floats.php?cat=2;  

Plute Dino - lestare

        Nu in ultimul rand va recomand Cartea „La peste”, scrisa de catre d-nul Dan F. Secosan, o lucrare foarte documentata in domeniul tehnicii de stationar , numai ca este cam greu de gasit. Incercati la magazinele care comercializeaza materiale de la Energofish si sigur nu veti regreta deoarece merita fiecare banut(si nu este nici scumpa).
       Cu speranta ca nu  v-am bagat si mai rau in ceata, inchei cu un traditional, Fir intins.

Tehnica Sheffield : 1 comentarii

  • frumos articol, pozele putin neclare dar tehnic foarte bine, felicitari si asteptam si altele.