Specii de pești răpitori din Romania

În România, în special în apele dulci, se găsesc mai multe specii de pești răpitori, foarte apreciați de pescarii sportivi.  Alături de speciile de crap din Romania răpitori sunt printre cei mai căutați pești de către pasionați de pescuit sportiv datorita comportamentului lor de vânătoare și a luptei pe care o oferă atunci când sunt capturați.

Iată o descriere detaliată a celor mai importanți pești răpitori din România:

Știuca (Esox Lucius)

Unul dintre cei mai cunoscuți răpitori, cu un corp alungit și o gură mare, plină de dinți ascuțiți. Este un prădător de ambuscadă, întâlnit în ape stătătoare sau lin curgătoare, cu multă vegetație.

Știuca este adesea denumită "rechinul apelor dulci" datorită ferocității sale. Are un corp alungit, aproape cilindric, cu o culoare ce variază de la cenușiu-măsliniu la verde-gălbui pe spate și flancuri, cu pete mari, gălbui sau cafenii, care se unesc uneori în benzi transversale neregulate. Abdomenul este alb-gălbui.

Capul este mare, alungit, cu un bot lat și o gură mare, plină de dinți ascuțiți, orientați spre interior, perfect adaptați pentru a prinde și reține prada. Înotătoarele dorsală și anală sunt scurte și poziționate mult spre coadă, aproape de înotătoarea caudală, conferind corpului o formă de săgeată, ideală pentru atacuri fulgerătoare.

Știuca preferă apele stătătoare sau lin curgătoare, bogate în vegetație acvatică, unde stă la pândă, camuflată, așteptând prada.

Dieta sa constă în principal din pești, dar nu ezită să atace și broaște, șoareci, păsări acvatice tinere sau chiar alte știuci mai mici (canibalism).

Șalău (Sander lucioperca)

poza cu pestele șalău

Un pește răpitor de talie medie, cu un corp fusiform și dungi transversale. Se hrănește cu pești mici, insecte și nevertebrate acvatice. Preferă apele limpezi, cu curent domol și fund tare (pietros sau nisipos).

Șalăul este un pește elegant, cu un corp fusiform, alungit și ușor comprimat lateral. Culoarea sa este verde-cenușie pe spate, deschizându-se spre burtă, unde devine alb-crem.

Prezintă 8-12 dungi verticale, închise la culoare, pe flancuri. Solzii sunt mici și aspri la atingere.

Gura este mare, cu dinți ascuțiți, inclusiv doi "canini" proeminenți pe fiecare maxilar, care îl ajută să imobilizeze prada.

Este un pește fotosensibil, evitând lumina puternică a soarelui și preferând apele limpezi, cu structuri submerse (copaci căzuți, stânci, praguri, gropi), unde se ascunde pentru a ataca prada.

Se hrănește în principal cu pești mici, dar și cu insecte și nevertebrate. Șalăul este un prădător eficient, atacând rapid și ferm.

Somn (Silurus Glanis)

Cel mai mare pește de apă dulce din Europa, somnul este un răpitor de temut, putând atinge dimensiuni impresionante. 

Are un corp lung, fără solzi, cu un cap lat și turtit. Gura este largă, înconjurată de două mustăți lungi pe laturi și mustăți mai scurte sub gură, care îi servesc ca organe tactile pentru a detecta prada în apele tulburi.

Culoarea corpului variază de la albăstrui-negricios la verzui-măsliniu pe spate, cu un abdomen mai deschis la culoare. Somnul este un peste ce preferă locurile adânci, cu mâl, în râuri mari, lacuri și bălți.

Este activ mai ales noaptea, vânând pești, raci, dar și păsări acvatice sau mamifere tinere care se aventurează în apă. 

Biban (Perca fluviatilis)

Pestele biban este un pește răpitor comun, cu un corp robust, ușor turtit lateral întâlnit în majoritatea apelor dulci.

Se hrănește cu zooplancton, pești mici, moluște, insecte și crustacee. Devine un răpitor în adevăratul sens al cuvântului pe măsură ce crește.

Are solzi mici și aspri, bine înfipți în piele. Culoarea variază, de la verde-cenusiu sau verde-negricios pe spate, la verde și cenușiu-alburiu sau gălbui pe burtă.

Este caracterizat de 5-9 dungi verticale închise la culoare pe laterale. Înotătoarele ventrale sunt gălbui, iar celelalte sunt roșii. Bibanul prezintă țepi pe plăcile operculelor și pe înotătoarea dorsală anterioară.

Peștii tineri vânează în bancuri, în timp ce exemplarele mari devin solitare și preferă să se ascundă printre rădăcini, copaci căzuți sau structuri subacvatice, de unde își pândesc prada.

Hrana bibanului include zooplancton, pești mici, moluște, insecte și crustacee.

Avat (Aspius aspius)

poza cu un avat

Supranumit "lupul apelor", avatul este un răpitor agil, înrudit cu crapul, care vânează la suprafața apei. Are un simț vizual bine dezvoltat și este considerat unul dintre cei mai dificili răpitori de prins. Umblă în bancuri.

Avatul este un răpitor agil și un înotător rapid, adesea numit "lupul apelor" datorită stilului său de vânătoare la suprafață. Are un corp alungit, puțin comprimat lateral, cu un maxilar inferior ușor proeminent și o gură mare, prevăzută cu dinți puternici și curbați. Ochii sunt relativ mici, cu iris argintiu. Înotătoarea caudală este mare și adânc bifurcată. Culoarea generală este argintie, cu un spate mai închis. Avatul preferă apele curgătoare, de șes și colinare, dar se găsește și în bălți mari și lacuri. Este un prădător vizual, vânând în principal obleți și alți peștișori la suprafața apei, adesea indicându-și prezența prin zgomotul specific al atacului.

Clean (Leuciscus Cephalus)

poza cu clean

Deși nu este un răpitor "clasic" ca știuca sau somnul, cleanul este un pește omnivor care consumă și pești mici, fiind considerat un răpitor de către mulți pescari.

Are un corp robust, fusiform, acoperit cu solzi mari. Culoarea variază, de la maro-verzui pe spate, la argintiu pe flancuri și alb-gălbui pe abdomen. Capul este mare, cu o gură largă.

Cleanul este foarte adaptabil și poate fi găsit într-o gamă largă de habitate, de la râuri de munte cu curent puternic, la râuri de șes și lacuri.

Este un pește precaut, dar extrem de lacom atunci când se ivește ocazia.

Păstrăv (Salmo Trutta Fario)

Se găsește în general în apele reci și oxigenate de munte insa in ultimi ani acesta este crescut in păstrăvării lacuri si bălti  astfel este mai accesibil  pescarilor. Este un pește răpitor, hrănindu-se cu insecte acvatice, larve și peștișori.

Are un corp alungit, fusiform, ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi mici. Culoarea variază în funcție de habitat, de la maro-gălbui la verzui-cenușiu pe spate, cu flancurile mai deschise și abdomenul alb-gălbui. Este caracterizat de pete negre și roșii (înconjurate de un chenar alb îngust) pe flancuri și înotătoare. Gura este mare, cu dinți ascuțiți.

Păstrăvul este un răpitor activ, care se hrănește cu insecte acvatice și terestre (larve, muște, cărăbuși), larve, viermi, crustacee și peștișori.

Este un înotător agil, capabil să sară obstacole pentru a-și atinge zonele de hrănire sau depunere.

Concluzii finale

Pentru un ecosistem in echilibru respectați dimensiunile legale de reținere a peștilor.

Aceste specii sunt prezente în râurile, lacurile, bălțile și mai ales, în Dunăre și Delta Dunării, oferind numeroase oportunități pentru pescarii pasionați de pescuitul la răpitori.

Fiecare dintre aceste specii are particularități unice în ceea ce privește aspectul, habitatul, hrana și comportamentul, ceea ce le face fascinante pentru pescuitului sportiv.

Fi la curent cu noutățile in materie de pescuit - urmărește pagina de Facebook Pescuit Mania

Abonează-te la Canalul de WhatsApp PescuitMania.ro