Ce vremuri erau!

Aventuri la pescuit
Share
img

Imi aduc destul de bine aminte desi au trecut mai bine de 25 de ani de zilele cand tatal meu ( Dumnezeu sa il odihneasca in pace ) ma lua cu el la pescuit.cam de  atunci a inceput sa intre microbul in mine. ne trezeam dimineata pe la 5-6 ne puneam in rucsac ceva mancare pregatita in ajun de mama mea si plecam spre balta. in drumul nostru sapam dupa ceva rame si ne indreptam spre locul de pescuit.

Tata avea foarte multe locuri unde mergeam la pescuit. De foarte putine ori mergeam in acelasi loc de 2 ori la rand. ba mergeam la Dunare, ba pe vreun canal de irigatii ( de astea erau slava Domnului ca pe timpul regretatului tata Nicu agricultura era in floare ), ba mergeam pe vreun helesteu, ba la Prut, ba la Siret.

Oricum ceea ce imi aduc foarte bine aminte era ca prindeam peste oriunde, nu conta locul. foarte rar ne intorceam cu traista aproape goala. prindeam de la guvida, carasel, obleti, platica, rosioara, biban, si pana la crap, somn, stiuca si salau. cCe e drept acestea erau mai rare dar erau si semnificative. nu ca acuma ca te duci pe acele locuri si nu prinzi aproape nimic de fiecare data. acuma dai de vintile, plase, setci, curent, carbit etc...





Si sa nu credeti ca aveam scule periculoase. nici vorba. aveam cateva bete din stuf, sau alun, tin minte ca aveam o undita din bambus la care tineam foarte mult, tatal meu avea 2 lansete din fibra plina cu 2 mulinete made in URSS, vreo 2 pripoane si cam atata. ajungeam la locul de pescuit tata imi pregatea mie primul undita de bambus imi punea ceva in carlig si gata ma apucam de pescuiala. nada nu prea dadeam, decat foarte rar, aruncam cateva coji de mamaliga sau bucatele de paine, nu prea multa, pentru ca unii dintre voi stiu ca painea era la cartela, deci fiind un lux. In zilele noastre sunt tot felul de nade, de la mixuri, pelete, aditivi si pana la boilesuri, saculeti solubili si tot felul de minunatii, de se intoarce saracul tata in mormant vazand cati bani cheltui la o partida de pescuit. 

Revenind de unde am ramas, cu fiecare partida de pescuit deveneam din ce in ce mai experimentat desi aveam 5-6-7 anisori. cand greseam cu ceva tatal meu imi arata la ce am gresit si ce trebuie sa fac ca sa nu mai repet astfel de greseli. tin minte ca odata am simtit ceva cum se zbate ingrozitor la undita in timp ce trageam si am scapat undita din mana de frica. Tatal meu a luat-o incet si a adus la mal un ciortanel de 1-2 kg. el era obisnuit cu astfel de pesti si stia ce sa faca in astfel de cazuri. Odata s-a luptat cu un somn de peste 20 kg prins la pripon iar cand a reusit sa il aduca pe mal in jurul lui s-au adunat o mare de oameni mai ceva ca la circ. Eram foarte mandru de el si de captura lui.


Toamna tarziu mergeam la unele balti formate atunci cand Dunarea crestea cu el si cu fratele meu mai mare cu 15 ani decat mine la pescuit de stiuca. eu stateam pe mal si ma uitam, in timp ce ei prindeau stiuca la cazan sau la cos de nuiele. unii dintre voi poate nu au auzit de aceasta metoda. este foarte simpla. se ia un cazan sau un cos de nuiele fara fund si se merge prin apa usor, usor. cand pescarul simte ceva pe langa el atunci pune repede cazanul sau cosul peste peste si acopera cu pieptul.

Nu de putine ori se raneau pe piept, atunci cand stiuca se simtea in captivitate incerca sa se elibereze din stramtoare aplicand tot felul de metode: muscand, sarind etc...erau zile cand prindeau 10 15 stiuci  si aproape niciodata nevenind macar cu 1 stiuca acasa. mama le facea umplute cu legume sau rasol.


Si ar mai fi multe de povestit ca am avut foarte multe aventuri. insa ceea ce vreau sa punctez este ca am ajuns asemenea zile incat doar la balti private mai poti prinde peste, si nici la acelea la oricare, nu mai vreau sa dau detalii pentru ca stiti foarte bine de ce nu se prinde peste pe unele balti private.

Nu spun ca pe lacuri, rauri, helestee Dunare, Delta, etc... nu se prinde, insa oricum nu asa cum se prindea acum 20-25 de ani si asta din cauza braconajului a poluarii si nu in ultimul rand a noastra care lasam gunoaiele pe malul apei.  din pacate aceste fonomene par sa ia o amploare din ce in ce mai mare. daca nu se va face ceva in acest sens, in curand o sa fie daca nu pe cale de disparitie cel putin foarte rari pestii pe care odinioara ii prindeam asa usor. Unde o sa ajungem? de ce doar in Romania se intampla aceste fenomene? de ce se inchid ochii? de ce? de ce? de ce?





Ce vremuri erau! : 24 comentarii

  • subscriu si eu la ce a scris white si chiar se prindea peste pe vremurile comuniste cam pe orice fir de apa.la fel si eu imi bag si-mi scot in democratia asta de doi lei a romanilor........hai sanatate si poate mai apucam vremuri ceva mai bune.....poate

  • era frumos asa cum spui ,totul era mult mai simplu pina si viata era mai simpla dar frumoasa te bucurai de mult mai putin decit azi.decy13green te ajut si eu cu democratia sa i-o dam:-))))daca asta inseamna ce e la noi

  • alte vremuri... alte timpuri...! in anii '80 sistemele de irigatii chiar functionau... canalele de irigatii erau intretinute... si nu erau atatia someri!
    oamenii erau obligati sa munceasca... lipsa serviciului era considerata "trai parazitar" si se pedepsea... cu inchisoarea chiar! pentru cativa stuleti de porumb sau cativa pesti prinsi la plasa riscai ani grei de parnaie...! astazi avem someri la greu... mai ales la tara... ! foamea si saracia a scos la lumina ceea ce e mai rau in firea omeneasca... lacomie , instincte animalice , ura si rautate! nu sunt un nostalgic al regimului comunist dar daca democratie este ceea ce se intampla azi in romania... atunci... "imi bag" in ea de democratie!

  • rechinule tu esti in poza a3-a???:d:d