Specii de biban

Exista mai multe specii de pești, atât de apă dulce, cât și de apă sărată, care aparțin în general ordinului Perciformes și familiei Percidae sau altor familii similare.

Bibanul este un peste foarte căutat de pescarii sportivi find ușor de pescuit si foarte răspândit in râuri si bălți de pescuit din Romania.

Haideți sa vedem in detaliu care ar fi speciile de biban existente.

Bibanul european (Perca fluviatilis)

Acesta este cea mai răspândita specie de biban în Europa și Asia, fiind specia comună întâlnită și în România (în special în lacuri, râuri mari și Dunăre). Are un corp robust, acoperit cu solzi mici și aspri. Culoarea variază de la verde-cenușiu spre verde-negricios pe spate, cu flancuri verzui-arămii și abdomen alb-gălbui. O caracteristică distinctivă sunt cele 5-9 dungi verticale, închise la culoare, pe laterale. Înotătoarele ventrale sunt gălbui, iar celelalte sunt roșii.

Prezintă țepi pe plăcile operculare și pe înotătoarea dorsală anterioară.

Preferă apele limpezi, cu structuri subacvatice (copaci căzuți, rădăcini, stânci, ochiuri de stuf) unde stă la pândă. Exemplarele tinere vânează în bancuri, în timp ce adulții, mai mari, devin solitari și mai precauți. Este un peste răpitor oportunist, hrănindu-se cu pești mici, insecte, larve, crustacee și moluște.

Atinge de obicei 30-35 cm lungime și 200-500 g greutate, dar pot exista și exemplare excepționale de 50-60 cm și 2-5 kg.

Pescuitul bibanului la spinning dar si la alte tehnici precum cea de staționar sunt practicate frecvent de pescari. Afla ai multe despre pescuitul bibanului la artificiale.

Bibanul soare (Lepomis gibbosus)

Originar din America de Nord, a fost introdus în Europa ca pește ornamental și s-a adaptat rapid, devenind o specie invazivă în multe habitate acvatice. Este un pește mic, cu un corp înalt, puternic turtit lateral. Are un colorit foarte atractiv, cu pete portocalii, albastre și verzi-metalice pe flancuri și opercule. Este ușor de recunoscut după pata roșie-portocalie de pe marginea operculului.

Habitat și Comportament: Se găsește în ape stătătoare sau lin curgătoare, cu vegetație abundentă.

Este un pește agresiv, chiar dacă este mic, și poate concura cu speciile native pentru resurse. Se hrănește cu insecte, larve, moluște, crustacee, dar și cu icre și alevini de pești, fiind un pericol pentru speciile autohtone.

Rar depășește 12-15 cm lungime, atingând greutăți de 100-150 g.

Bibanul galben (Perca flavescens)

Bibanul galben, cunoscut științific sub denumirea de Perca flavescens, este o specie de biban originară din America de Nord, înrudită îndeaproape cu bibanul european (Perca fluviatilis). Deși în România este mai cunoscut bibanul european, "bibanul galben" este o specie distinctă și populară în regiunile sale native.

Similar cu bibanul european, are un corp alungit, oval și robust, ușor turtit lateral.

Culoarea este elementul distinctiv major. Pe spate și pe partea superioară a capului, culoarea variază de la verde-deschis la măsliniu sau maro-auriu. Flancurile sunt galbene până la galben-verzui, iar abdomenul este alb.

Prezintă 6 până la 8 (uneori până la 9) dungi verticale, închise la culoare (negre), care coboară de pe spate spre flancuri. Aceste dungi sunt mai puțin definite sau mai puțin contrastante decât la bibanul european.

Se găsește în principal în lacuri, iazuri și râuri cu curgere lentă. Preferă apele limpezi, cu vegetație abundentă pe maluri și funduri de nisip, pietriș sau mâl. Deși trăiește adesea în ape puțin adânci, poate fi găsit și la adâncimi mai mari. Are o toleranță bună la niveluri scăzute de oxigen, ceea ce îi permite să supraviețuiască în condiții diverse.

Bibanul de Mare European (Dicentrarchus labrax)

Cunoscut și sub denumirea de Lup de mare sau Lavrac.

Are un corp alungit, argintiu, cu un cap relativ mare și o gură puternică. Spre deosebire de bibanul de apă dulce, nu are dungi distincte pe laterale.

Se găsește în estul Oceanului Atlantic (din Norvegia până în Senegal), Marea Mediterană și Marea Neagră. Preferă apele costiere, estuarele și lagunele. Este un prădător nocturn, hrănindu-se cu pești mici, moluște și crustacee. Este o specie migratoare.

Este una dintre cele mai importante specii crescute în acvacultură în regiunea mediteraneeană, fiind foarte apreciat pentru carnea sa fină și gustoasă.

Ghiborțul (Gymnocephalus cernua)

Ghiborțul  cunoscut și sub denumirea de "răspăr" sau "pope" în alte limbi, este un pește de apă dulce ce face parte din familia Percidae, la fel ca bibanul și șalăul. Este o specie comună în regiunile temperate ale Europei și Asiei de Nord si este prezent in apele României.

Are un corp robust, relativ scurt, puțin comprimat lateral, cu un aspect "ghemuit".

Capul este relativ mare, cu un bot obtuz (rotund) și o gură mică, terminală, dar situată mai jos, aproape orizontal, ceea ce îi conferă o tendință de inferioritate. Gura nu se extinde până în dreptul ochiului.

O caracteristică distinctivă a ghiborțului este înotătoarea dorsală aproape continuă, care pare să fie una singură, dar este formată din două părți distincte: o porțiune anterioară cu raze țepoase (spinoase) și o porțiune posterioară cu raze moi. Aceasta este o diferență față de bibanul care are două înotătoare dorsale clar separate. Spinii din înotătoarea dorsală sunt ascuțiți și pot provoca înțepături dureroase.

Fi la curent cu noutățile in materie de pescuit - urmărește pagina de Facebook Pescuit Mania

Abonează-te la Canalul de WhatsApp PescuitMania.ro